Inima militează pentru iubire

Cel mai greu lucru pe care viața ni l-a oferit este iubirea. Cu toții, de când ne naștem și până murim, căutăm afecțiune, iubire, o persoană cu care să ne împărțim viața. Avem nevoie de cineva care să ne iubească. Acea persoană căreia să îi poți spune tot ce simți și care să îți împărtășească aceleași sentimente. Ea este totul. E steaua de pe cerul tău, e urma pașilor tăi, e răsuflarea de pe pieptul tău dimineața, e o bucățică din sufletul tău. E jumătatea cu care privești răsăritul, zâmbetul din zilele triste, adierea ce-ți alină pielea.
STOP!

De ce? De ce nu putem fi fericiți singuri? De ce trebuie să ne ascultăm inima? De ce inima militează pentru iubire? De ce suntem triști când suntem singuri? De ce patul este gol noaptea și ne deranjează? De ce iubire? De ce toată viața? De ce azi? De ce?

 Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (Corinteni, 13)

Ne naștem puri. Ne bucurăm de prima rază de lumină deși nu știm asta. Ne ridicăm brațele către mama deși nu o cunoaștem. Plângem când ne este foame și ea ne înțelege. Facem diferența dintre bine și rău și ne schimbăm. Cunoaștem lumea cu răutățile ei și o adoptăm. Suferim și ne schimbăm.

”ăsta sunt eu. Nu m-am născut așa. Am fost un romantic incurabil. Eram sensibil la frumos. Mă atingeau toate cuvintele frumoase. Eram frumos. Viața mi-a demonstrat însă că nu e așa. Că romantismul e doar în cărți. Că lucrurile frumoase se întâmplă doar în filmele cu happy end. Nu am crezut că am să mă schimb așa. Eram sigur că voi fi romantic mereu. Romantismul nu mă mai atinge. Gesturile mici și ”pline de tandrețe” nu mai fac parte din mine. Da! Am suferit. Am crezut că iubirea este roz. Dar nu e așa. Iubirea e război. Ori suntem puternici și îl câștigăm, ori nu. Așa m-am schimbat eu. Am suferit. Am oferit tot și nu am primit nimic. Îmi pare rău că sunt așa, dar nu am ce face.” (pagină de jurnal)
Și cu toate acestea, nu ne învățăm minte. Tot căutăm, tot ne apropiem sufletele de altcineva și suferim iar.
De aia e frumoasă viața. Și o iubesc al naibii de mult.