Azi te vreau doar pentru mine

Azi te vreau doar pentru mine. Știu că te vrea orașul, serviciul, telefonul și șoferul de la taxi. Te vor și ai tăi. Le-ai promis că treci în vizită. Dar eu te vreau doar pentru mine. Așa că ți-am închis telefonul aseară după ce ai adormit. Mereu adormi înaintea mea. Îmi place să-mi așez capul pe pieptul tău și să-ți simt respirația în creștet.

Artă într-o conversație

X: tu ești romantic?

Y:cred că da...nu știu depinde ce înseamnă romantismul. Adică: nu plâng la filme, nu mă emoționez când văd copii.

X: citești poezii, scrii poezii?

Y: citesc proză. beletristică și mă interesează să fie bună cartea. Îmi plac acele cărți de acțiune, mind fucked (gen ora 25) nu citesc romane de dragoste, nici nu mă uit la filme de dragoste. Tot ce scriu în prezent e pe blog

X: de ce ai ales să scrii despre Eminescu? La licență?

Y: pentru că vreau să demonstrez că Eminescu era ironic. Și am ales proza nu poezia . Am citit Avatarii faraonului Tla, o nuvelă fantastică. E vorba despre un faraon care întoarce roata timpului și se plimbă prin toată istoria și m-a fascinat ideea asta. De aia am ale Eminescu

X: mm, am înțeles

Y: pentru mine, romantismul este să mergi la un ceai, stai la o țigară, să vorbești despre o carte, un film bun. Ceva boem. Romantismul e atunci când stai întins pe iarbă și privești cerul (îmi place foarte mult să mă uit la stele). Romantismul e atunci când faci gesturi mici, dar semnificative :)

X: rezultă că ești romantic

Y: tu ești romantică?

X: nu cred. Dacă ar fi un curent literar care s-ar numi FIRESC, cred că aș aparține firescului :))) Eu iubesc să stau la ceai, să vorbesc despre o carte, să mă uit la stele și să fac sex pe undeva p'acolo.

Y: tot în zona „romantismului simplu” te învârți.

X: dar iubesc să beau și bere, să vorbesc depsre lucruri perverse, să bârfesc. Iubesc tot ce iubește un om.

Y: uite, spre exemplu, mie nu-mi place să ofer flori.

X: mie nu-mi place să primesc flori :))) Mie îmi place să-mi cumpăr singură flori

Y: adică, nu le văd rostul

1. sunt scumpe și nu fac banii

2. cu banii aceia poți cumpăra ceva cu adevărat frumos

3. se ofilesc și le arunci

Y: exact

X: eu sunt o libertină. Eu nu iubesc să judec. Eu accept deseori lucrurile și realitățile așa cum sunt. Eu știu să apreciez, să corectez.

Y: uite, mie îmi place să fac experimente în timp real, pe viața mea.

X:da, și mie. Eu iubesc realitatea. Eu visez numai atunci când știu că e realizabil. Eu investesc în mine și în oamenii care mă merită. Sunt o egocentristă înrăită și o egoistă. Sunt pe cât de sensibilă, pe atât de a dracului.

Y: hmm

X: sunt diplomată și îmi plac dialogurile constructive. Urăsc politica, îl admir pe Osho și ador cultura indiană

Y: urăsc minciuna și oamenii prefăcuți

Y: OSHO:O

X: da!

Y: și mie îmi place. Am citit OSHO

X: el e cel mai frumos eveniment din viața mea interioară :))

Y: „Nu încerca să înțelegi viața. Trăiește-o? Nu încerca să înțelegi iubirea. Intră în ea!” OSHO

E citatul meu preferat. După el mă ghidez

X: te felicit. Chiar mă bucur că știi cine e Osho

Y: și eu mă bucur că știi tu cine e OSHO:))

X: urăsc când mi se sfidează inteligența și îmi place să las impresii.

Y: Nu-mi plac proștii și cerșetorii. Îmi place să am dreptate. De obicei am dreptate:)

X: mie îmi place să mi se dea dreptate, chiar dacă n-o am în totalitate )))

X: îmi place să fac sex .frumos

Y: mie îmi place preludiul. Bineînțeles și continuarea

X: îmi place „preludiul” după sex :))

Y: îmi place țigara de după

X: asta ar e ca atunci când mănânci dulce înainte de sărat

...

X: da, și cafeaua de după și muzica relaxantă

Cine nu are bătrâni, să-și cumpere!

Deși suntem în criză încă din 2008, în România se întâmplă ceva ieșit din tipare. La începutul anului, se plătește impozitul la stat. Impozit care este calculat în funcție de bunurile pe care le ai. Atunci se strânge tot mărunțișul de prin buzunare, se împrumută o bancnotă de 100 de la o vecină și se merge la primărie, de regulă în ultima zi. Dar dragii noștri bătrâni, se înghesuie de vreo săptămână să-și plătească taxele. Sincer să fiu, nu-i prea înțeleg deoarece este timp până la sfârșitul lui martie. 

Nu am să dezbat mai mult acest subiect, deoarece se tot vorbește la tv despre asta. Scriu însă pentru a trage un semnal de alarmă. Știm cu toții că pensiile sunt mici și nu le este ușor cu cheltuielile, mai ales dacă stau la apartament. Însă sunt mereu primii care-și plătesc datoriile. Cred că ar trebui să învățăm ceva de la ei și să ne obișnuim și noi să ne aranjăm prioritățile.

O poveste despre teatru

Încă de la început trebuie să aflăm ce este teatrul. Mulți s-au întrebat. Chiar și Socrate era nedumerit odată și nu a reușit să găsească un răspuns concret. Nici marii actori ai lumii care au umplut sălile de spectacol și au jucat în sute de piese, interpretând sute de personaje nu au reușit să spună ce e teatru. Cu toate acestea știm că teatrul este un concept atât de simplu şi totuşi atât de greu de definit. Pentru fiecare dintre noi teatrul are o altă valoare, poate fi o simplă clădire, o instituţie, un om, o scenă, o formă de artă, un abis sau un apogeu. Teatru este viaţă expusă într-o vitrină.

Mie îmi place să cred că teatrul este o extensie a vieții. Este acel spațiu care îți oferă posibilitatea să trăiești în pielea altui personaj. Să iei viața altei persoane și să experimentezi diferite sentimente sau evenimente. Teatrul îți oferă posibilitatea să plângi sau să râzi. Să speri sau să crezi. Să fii rege, servitor sau traficant de droguri.

Luăm ca adevărată definiția despre teatru care îl consideră artă. Ca orice artă care se respectă, are nevoie de un material, o ciornă, care ajută la construirea capodoperei. Așa cum tabloul are pensula și pânza, sculptura are dalta și piatra, muzica are notele și portativul, teatrul are dramaturgul și regizorul. Cei doi, fără de care nu s-ar construi arta. Astăzi îi vom numi soarele și luna.

Totul începe noaptea, când Luna, nefiind obișnuită cu somnul sau fiind prea sătulă de somn răsare și veghează asupra tuturor celor ce încearcă să treacă peste întuneric repede. Se delectează cu inimi frânte, zâmbete false, și cuvinte plasticate (luna aude mai multe minciuni decât starea civilă). Toate acestea sunt materia pentru piesă. Le adună, le ordonează și le construiește asemenea unui castel făcut din piese de lego. După ce procesul de creație se încheie îl lasă pe un birou gol și pleacă.

Dimineață, când pericolul întunericului a dispărut, Soarele se plimbă nonșalant și se distrează cu cei care își încep ziua. Mai pe după-amiază găsește biroul care păstrează munca Lunii. Ia caietul,  îl răsfoiește și începe să caute Actori. Actori care, prin dăruire, dorință, pasiune, iubire și fericire, materializează cele de Lună văzute și oferă tuturor o privire de ansamblu asupra lumii văzute prin ochii Lunii și a Soarelui.

Cei doi, Luna și Soarele, nu se întâlnesc niciodată, dar nu ar putea exista unul fără celălalt.

Alfa și Omega (retrospectiva dintre ani)

Uite așa s-a terminat cu sărbătorile. Deocamdată. Am trecut frumos peste un Crăciun cald și peste un revelion și mai cald. Dar nu e nicio problemă. Eu unul mă mulțumesc cu vremea asta. Cine mă cunoaște va spune sigur „Te mulțumești? Ești de-a dreptul fericit că nu este zăpadă!”

Mereu, la final de an, vine momentul acela când începi să te gândești la ce ai făcut și mai cu seamă, la ce trebuie să faci. Probabil că vrei să fii mai bun, mai chibzuit, mai sincer sau mai romantic. Unii vor să fie mai veseli și poate mai triști. Bilanțul anului ce tocmai se termină arată diferit. Unii au hotărât să vorbească despre anul 2013 cu cele mai frumoase cuvinte, fiind unul dintre cei mai buni ani ai lor. Alții, din contră, nici nu vor să-și amintească de un așa an.

2014 se anunță un an promițător. Eu știu că este, din nou, pentru mine, un an decisiv. Este dintre acei ani când ai de învățat și de luat tot felul de decizii. Este anul care ne apropie și mai mult de maturitatea propriu-zisă. Dar cu toate astea, am aflat de la TV că 2014 este un an „nelimitat de bun”.

Eu vă doresc un an plin de reușite, fericire și multă putere de muncă. Pentru că, în cele din urmă, sloganul nazist este unul dintre ceel mai bune moduri de a descrie societatea și statutul ființei umane a secolului 21. ”Arbeiten macht frei” Alles gutes!

Apropo: mi-am îmbrăcat blogul cu haine noi. Sper să vă placă.

Poza surprinde primul apus al acestui an.