O poveste despre teatru

Încă de la început trebuie să aflăm ce este teatrul. Mulți s-au întrebat. Chiar și Socrate era nedumerit odată și nu a reușit să găsească un răspuns concret. Nici marii actori ai lumii care au umplut sălile de spectacol și au jucat în sute de piese, interpretând sute de personaje nu au reușit să spună ce e teatru. Cu toate acestea știm că teatrul este un concept atât de simplu şi totuşi atât de greu de definit. Pentru fiecare dintre noi teatrul are o altă valoare, poate fi o simplă clădire, o instituţie, un om, o scenă, o formă de artă, un abis sau un apogeu. Teatru este viaţă expusă într-o vitrină.

Mie îmi place să cred că teatrul este o extensie a vieții. Este acel spațiu care îți oferă posibilitatea să trăiești în pielea altui personaj. Să iei viața altei persoane și să experimentezi diferite sentimente sau evenimente. Teatrul îți oferă posibilitatea să plângi sau să râzi. Să speri sau să crezi. Să fii rege, servitor sau traficant de droguri.

Luăm ca adevărată definiția despre teatru care îl consideră artă. Ca orice artă care se respectă, are nevoie de un material, o ciornă, care ajută la construirea capodoperei. Așa cum tabloul are pensula și pânza, sculptura are dalta și piatra, muzica are notele și portativul, teatrul are dramaturgul și regizorul. Cei doi, fără de care nu s-ar construi arta. Astăzi îi vom numi soarele și luna.

Totul începe noaptea, când Luna, nefiind obișnuită cu somnul sau fiind prea sătulă de somn răsare și veghează asupra tuturor celor ce încearcă să treacă peste întuneric repede. Se delectează cu inimi frânte, zâmbete false, și cuvinte plasticate (luna aude mai multe minciuni decât starea civilă). Toate acestea sunt materia pentru piesă. Le adună, le ordonează și le construiește asemenea unui castel făcut din piese de lego. După ce procesul de creație se încheie îl lasă pe un birou gol și pleacă.

Dimineață, când pericolul întunericului a dispărut, Soarele se plimbă nonșalant și se distrează cu cei care își încep ziua. Mai pe după-amiază găsește biroul care păstrează munca Lunii. Ia caietul,  îl răsfoiește și începe să caute Actori. Actori care, prin dăruire, dorință, pasiune, iubire și fericire, materializează cele de Lună văzute și oferă tuturor o privire de ansamblu asupra lumii văzute prin ochii Lunii și a Soarelui.

Cei doi, Luna și Soarele, nu se întâlnesc niciodată, dar nu ar putea exista unul fără celălalt.