Să le numim vise...

Visăm. De când suntem mici visăm să fim mari. Visăm să fim plăcuţi, să fim cei mai buni, să fim apreciaţi. În fiecare zi visăm să fim fericiţi. Mai mult de atât, ne comparăm cu cei pe care îi credem mai buni, mai frumoşi, mai deştepţi. Vrem să dăm tot ce avem noi mai bun. Şi dacă se întâmplă să greşim pe undeva, se duce tot avântul nostru.
Visăm să avem bani. Asociem fericirea cu banii. Probabil că aşa este. Dacă ai bani, eşti fericit pentru că poţi ieşi în oraş, poţi să îţi cumperi toate hainele de care ai, sau nu, nevoie şi mai mult decât atât, poţi călători şi întâlni oameni noi, locuri şi vise diferite.
Fericirea asta se pliază pe societatea în care trăim. Este exact aşa cum ni se tot spune la TV. Noi nu facem altceva decât să preluăm deja ideile care ni se induc.

Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce doreşti, ci să doreşti ceea ce ai.

Despre fericire s-a tot vorbit peste tot. Au vorbit cam toţi oamenii pe care îi ştiu sau nu. Părerile sunt împărţite şi chiar există două feluri de fericire:

1. fericirea trupească
2. fericirea sufletească

Pe care dintre astea două o preferaţi, rămâne la latidudinea voastră. Eu cred că ori eşti fericit că eşti, ori eşti preocupat să găseşti fericirea.

Ziua internaţională a scrisului de mână

Pe 23 ianuarie, sărbătorim Ziua internaţională a scrisului de mână (Handwriting Day).

Sărbătoarea coincide cu ziua de naştere a lui John Hancock.  Acesta a devenit foarte cunoscut pentru semnătura sa extrem de lizibilă şi stilistic aparte de pe Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii.

Hancock a devenit în decursul timpului, un fel de sinonim pentru semnătura de pe un act oficial.

Ziua Internaţională a scrisului de mână ne reaminteşte că deşi trăim într-o lume a ecranelor şi a butoanelor,  tot ar fi păcat să ne pierdem o asemenea abilitate.

Potrivit unui studiu din 2009, studenţii care scriau esee cu pixul, spre deosebire de colegii lor care aveau la dispoziţie un calculator, şi-au terminat munca mai repede şi în plus s-au exprimat mai coerent.

De asemenea, specialiştii spun că una dintre cele mai eficiente metode de a învăţa ceva (de a citi şi a reţine) este să scrii informaţiile de mână.

Informează Edu-news.ro

Bună dimineaţa ne spune cafeaua

Din totdeauna dimineaţa e grea. E greu să rezişti la sunetul alarmei deşteptătoare. E greu să deschizi ochii şi mai ales să conştientizezi că o nouă zi începe. Stres, nervi, aglomeraţie, toate te aşteaptă iar şi iar.

Dimineaţa e prea grea pentru noi. Ar trebui să se inventeze o altă formă de început al zilei. Dar până ce oamenii de ştiinţă se vor ocupa de acest lucru, singurul tratament pentru o dimineaţă mai bună este cafeaua fierbinte şi un mic dejun copios. Aşa apare şi prima problemă a zilei...cine face cafeaua? Cât încă mai eşti acasă cu părinţii, cu siguranţă unul dintre ei va face această treabă, dacă stai la cămin, cauţi cel mai apropiat tonomat de cafea. Dacă locuieşti singur, amâni băutul cafelei până ajungi la un restaurant sau la facultate, serviciu.

Good Morning sunshine!

Cea mai nobilă preocupare a omului, este omul

Cea mai nobilă preocupare a omului, este omul. (Lessing)

Sunt momente în viața fiecărui om când nu avem timp. Nu avem timp să mâncăm, să râdem, să stăm o clipă pe un scaun. Sunt acele zile în care toată lumea vrea ceva de la tine și tu trebuie să te împarți între toate activitățile în funcție de priorități, sau nu.
Seara când ajungi acasă, obosit, înfometat și ostenit, nu vrei decât să te întinzi în pat și să stai. Dar bineînțeles că nu se poate. Trebuie să te așezi la birou, pe scaunul tău confortabil (care devine inconfortabil după câteva ore bune de stat pe el) și te apuci să scrii, să citești sau să mai înveți ceva pentru un examen care urmează să fie.
Pentru mine, acestea sunt zilele bune. Îmi place să împart oamenii în două categorii:
1. sunt acei oameni care preferă să stea cât mai liniștiți, să se ocupe doar de ceea ce ține facultatea și să mai iasă în câte o seara printr-un pub.
2. sunt acei oameni care nu se mulțumesc doar cu facultatea și se implică în tot felul de activități din care cred ei ca vor învăța ceva sau îi vor ajuta cândva oamenii cu care intră în contact.
Nu pot să spun ca una dintre cele două categorii mai sus prezentate este mai bună decât alta. Asta ține de personalitatea fiecărui om. În secolul 21, supranumit secolul vitezei, oamenii se preocupă doar de ei. Nu au timp să observe ce e frumos cu adevărat. Liniștea, nu mai există, ea chiar poate deveni stânjenitoare în momentul în care e prea multă și somnul, somnul este doar o necesitate fiziologică.
Dar nu ne plângem. Asta e societatea și ăsta e omul nou. Omul care muncește ca să trăiască și trăiește ca să muncească.

Viva la vida!

Prolog

M-am tot gândit în ultima vreme cum să-mi numesc blogul. Aveam eu câteva idei, am încercat dar se pare că nu sunt eu singurul care se gândea la anumite chestii (spun aceste lucruri pentru ca 2 dintre numele pe care le vroiam, sunt luate deja). Când eram istovisit de toate puterile, când eram pe punctul de a renunţa la ideea de a creea acest blog doar pentru ca nu găseam un nume potrivit, am făcut un brainstorming în minte şi cu degetele pe tastatură, am scris, involuntar aproape, Oameni diferiţi. De ce aşa? mă învârt într-un mediu unde am prilejul să cunosc tot felul de oameni. Unii mai frumoşi, alţii mai puţin (la suflet mă refer). Cu unii interacţionez bine, cu alţii nici nu vreau să vorbesc. Cunosc oameni care fac parte din diferite clase sociale, care vin din medii diferite, cu principii şi mentalităţi mai altfel. Oameni şi oameni. Ştiu că nu toţi suntem la fel şi asta ne face unici.
De aceea m-am gândit ca blogul meu să se cheme Oameni diferiţi, pentru că sunt situaţii în viaţă care ne depăşesc (curios, sau nu, unele dintre situaţiile cărora nu le putem face faţă, sunt create chiar de noi). Sunt momente în care clachezi şi nu mai vrei facultate, serviciu ori viaţă cotidiană aglomerată. De aceea, în momentele de refulare e bine să faci ceea ce-ţi place ţie cu adevărat. Eu scriu. 

Aşadar, Welcome on board!