Cea mai nobilă preocupare a omului, este omul

Cea mai nobilă preocupare a omului, este omul. (Lessing)

Sunt momente în viața fiecărui om când nu avem timp. Nu avem timp să mâncăm, să râdem, să stăm o clipă pe un scaun. Sunt acele zile în care toată lumea vrea ceva de la tine și tu trebuie să te împarți între toate activitățile în funcție de priorități, sau nu.
Seara când ajungi acasă, obosit, înfometat și ostenit, nu vrei decât să te întinzi în pat și să stai. Dar bineînțeles că nu se poate. Trebuie să te așezi la birou, pe scaunul tău confortabil (care devine inconfortabil după câteva ore bune de stat pe el) și te apuci să scrii, să citești sau să mai înveți ceva pentru un examen care urmează să fie.
Pentru mine, acestea sunt zilele bune. Îmi place să împart oamenii în două categorii:
1. sunt acei oameni care preferă să stea cât mai liniștiți, să se ocupe doar de ceea ce ține facultatea și să mai iasă în câte o seara printr-un pub.
2. sunt acei oameni care nu se mulțumesc doar cu facultatea și se implică în tot felul de activități din care cred ei ca vor învăța ceva sau îi vor ajuta cândva oamenii cu care intră în contact.
Nu pot să spun ca una dintre cele două categorii mai sus prezentate este mai bună decât alta. Asta ține de personalitatea fiecărui om. În secolul 21, supranumit secolul vitezei, oamenii se preocupă doar de ei. Nu au timp să observe ce e frumos cu adevărat. Liniștea, nu mai există, ea chiar poate deveni stânjenitoare în momentul în care e prea multă și somnul, somnul este doar o necesitate fiziologică.
Dar nu ne plângem. Asta e societatea și ăsta e omul nou. Omul care muncește ca să trăiască și trăiește ca să muncească.

Viva la vida!