Îmi
vărs cuvintele în panglicile pionierilor de demult.
Astăzi
mă înec în inspirație și scriu.
Scriu
despre cuvinte de parcă n-aș mai fi scris niciodată.
Caut
cele mai potrivite cuvinte și le colorez.
Apuc
albastrul din apa curată și desenez un „cerc”,
culeg
roșul din cireșe și desenez „un suflet”,
strâng
galbenul din polen și desenez „literatura”.
Adun
apoi toate cuvintele frumos desenate și le decupez.
Încerc
să le cuprind într-o pagină albă pe care să o arunc în vânt.
...
Astăzi
este seara în care nimeni nu poate.
Aici
este locul unde timpul se pierde în pagini albe.
Suntem
într-un oraș plin de ziduri de hârtie.
Vom
arunca oamenii la gunoi și apoi vom face alții la loc
Pe
care-i vom arde pe rug pentru Hazard.
...
Venea
cândva o pasăre la geamul meu.
Îi
aruncam firmituri de pâine pe pervaz.
Anul
acesta n-a mai venit. Probabil a murit.
...
Adun
aici cuvinte și povești.
Suntem
povestea cuiva și finalul este al altcuiva.
Ne
naștem din povestea a două persoane care se iubesc,
Murim
în povestea celui căruia îi spunem Tată.
(Unde mi-e cerul)
