Nu aș dormi în palmele Evei

Nici dacă mi-ai spune de o mie de ori să zâmbesc

Nu aș face-o.

Nici dacă ai arunca cu ploaia spre mine

Și mi-ai arde pielea cu zahăr,

Nu aș asculta diminețile de vară.

Nici dacă ai stropi soarele cu făină

Și ai reduce aerul la jumătate,

Nu m-aș ridica de pe marea albastră.

Nici dacă ai tăia stelele în formă de inimă

Și ai strecura razele prin nori,

Nu aș lovi copacii bătrâni.

Nici dacă ai smulge Pământul din Galaxie

Și ai da foc fericirii,

Nu aș plânge.

Nici dacă ai asculta apa

Și ai vorbi despre literatură,

Nu aș desena cerul.

Nici dacă ai mânca jumătate de lună

Și ai închide domnișoarele într-o perdea de sare,

Nu aș adormi în palmele Evei.

Nici dacă ai iubi

Și ai renunța la visele altora,

Nu aș ascunde fericirile oamenilor

în sacrificiu. 

(Unde mi-e cerul)