”Cuvintele”

În urmă cu doi ani, nu cu mult timp înainte să termin liceul, într-o seară, când mă plictisisem deja de calculator, m-am așezat în pat și am visat. Se făcea că am revenit la liceul pe care l-am absolvit, pentru a-mi lansa primul volum.

Iată că visul meu s-a materializat astăzi. Mai repede decât am crezut. Împreună cu bunul meu prieten, Florin Foca, am adunat toate versurile noastre sub un titlu simplu și ușor de reținut Cuvintele. De ce Cuvintele? De ce o carte? De ce poezie? Sunt întrebări care cu siguranță vă străbat mintea și eu am să vă ofer răspunsuri cât mai concise.
Am ales acest titlu pentru că ele, cuvintele, sunt singurul mod prin care ne oferim o părticică din sufletul nostru cunoscuților, prietenilor, familiei. Cuvintele sunt încărcate de frumos, energie și simbol. Cuvântul este cel care te îmbracă pe dinăuntru. Noi am uitat de adevărata importanță a lui. Astăzi le irosim peste tot și le găsim aruncate pe la tomberoane lângă cojile de banană.
O carte pentru că așa am fost învățați. Suntem generația născută imediat după perioada comunistă a  României. Aș putea spune că noi ”facem diferența” pentru că am crescut într-o societate democrată însă educată de comuniști. Am învățat că munca te înnobilează, că adevărul este singurul răspuns, că școala te educă, că cei mari trebuie să fie respectați, că o carte se simte, se miroase, se pipăie. Pe mine mă copleșesc cărțile vechi, pe care le împrumut de la bibliotecă. Simt energia care se păstrează în paginile lor. Se zăresc urme de amprente vechi, semne pe rândurile răscitite și colțuri de pagini îndoite. O carte veche ascunde mai mult decât povestea din ea, păstrează istorie și secrete.
Poezie pentru că transmite. Îmi place să spun că poezia este proză dezbrăcată. Așa cum un sculptor își dezvelește sculptura, pictorul își conturează schița doar cu negru și cântărețul ascultă negativul, poetul își alege cuvintele cu mare grijă. Le pune pe fiecare în locul potrivit, le măsoară le taie, le șlefuiește. Poezia este esență. Hai să facem un exercițiu de imaginație pentru a înțelege mai bine. Citiți orice text vreți voi, singura condiție este să fie proză. După ce ați terminat lectura, încercați să faceți un rezumat detaliat, apoi rezumați rezumatul. Rezumatul rezumatului este esența textului. Doar atât contează din numărul mare de pagini al textului. Poezia se simte. Versurile ei, melodicitatea rimei și motivele/temele alese de poet, înnobilează poezia până la desăvârșire.

Prin această lansare a volumului de poezii, noi am vrut să instigăm tinerii la lectură. Am ales azi ziua lansării, pentru că este și ziua internațională a cărții. Știm că tinerii citesc din ce în ce mai puțin. Știm că toată informația de care ai nevoie o găsești pe internet și imprimanta își face treaba în cazuri urgente. Dar noi, credem în cărți. Suntem adepții lecturii cu creionul la lumina veiozei. Știm că o carte rămâne peste ani și este un cufăr de răspunsuri. Vrem să credem că tinerii, care sunt mult prea prigoniți de profesori, citesc. Eu sper că lectura este o plăcere pentru mulți dintre ei. Cât despre voi, cititorii blogului meu, nu pot să spun decât că sunteți cu adevărat cititori. Să-mi urmăriți zecile de rânduri la fiecare postare și să aveți răbdare, înseamnă ceva. Chiar zilele trecute mi-a spus cineva ”tu ce fel de blog ai? Tu nu scrii ca ceilalți. O idee, un gând, un citat. Tu scrii pagini întregi la o postare.” și eu am răspuns simplu ” Da. Nu scriu ca ceilalți. Eu scriu ca mine, pentru că simt ca mine.”

”Se spune că poezia nu are vârstă. Ea s-ar fi născut sub zodia eternității, din iubirea unei aripi de fluture pentru un mugure de mesteacăn”. 

                                                                                                        (C. Bratu)