Cine iubește, sau a iubit așa, să ridice mâna sus!

Scena 2

Maura: Când iubești nu mai ții cont de timp, de rațiune, de vise, mâncare sau bani. Dragostea e totul. Dacă reușești să-ți duci sentimentele până-ntr-acolo, nu-ți mai trebuie nimic. Cel mai frumos sentiment pe care ni l-a oferit Dumnezeu. Cel mai greu premiu pe care îl putem câștiga. Cea mai grea încercare a vieții. Eu cred că ne este dat să iubim o singură dată. Și nu de multe ori, oamenii își încearcă norocul și a 2a oară și a 3a oară și tot așa. (se ridică și mută scaunul în partea opusă în timp ce vorbește) m-am măritat la 20 de ani. Ce știam eu atunci? Eram o puștoaică ce vroia să fugă de la țară. Soțul meu, Aurel, lucra în oraș și avea deja aici un apartament. Garsonieră era atunci, dar nu făceam diferența. Nu-l iubeam... [...] Aurel a fost un om tare bun. M-a iubit și mi-a făcut toate poftele. Și eu m-am îndrăgostit de el și i-am dăruit un băiat. Tare bucuros a fost când l-a văzut. Am trăit fericiți 30 de ani. Însă anul trecut a murit. L-a călcat o mașină. Venea de la serviciu și era noapte. Ceața se lăsase deja. Se zice că șoferul conducea cu așa grabă că nici nu l-a văzut. (pauză)

Poliția? S-au prefăcut atunci că le pasă, dar au uitat să mai investigheze cazul. Mi-au zis după câteva luni că șoferul a primit un avertisment. CUM!?!? Mi-a omorât soțul și el este avetizat? Ce trebuia să facă oare să fie închis? Să lanseze o bombă atomică? [...]”

                                                                               (fragment din piesa „Un animal numit OM”)

Și pentru că imediat ajuge și sfântul Valentin pe meleagurile noastre, am ales, ca pentru această postare să încep cu mărturia unei femei care a rămas recent văduvă. Bine, ați văzut că e vorba despre un personaj dintr-o piesă de teatru, ideea e că trebuie să conștientizăm puțin problema. La ce mă refer?
1. Iubirea nu înseamnă ursuleți, inimioare și papițoi roșii pe care îi cumperi pe 14 februarie dimineața de la magazinul de pe colț.
2. Iubirea nu înseamnă să-ți scoți prietena la un film pe 14 februarie (și să nu zic că trendul e ceva cu niște umbre gri...)
3. Iubirea nu înseamnă să scrii pe facebook „in a relationship with...”
4. Iubirea nu înseamnă să plătești consumația când ieși în oraș pentru că așa TREBUIE.
5.Iubirea nu înseamnă să cumperi un buchet de flori uriaș în ziua în care toată lumea face asta.
6. Iubirea nu înseamnă să-i spui de 10 ori pe zi că o iubești.
7. Iubirea nu trebuie să trezească doar instincte primare în trupurile noastre.
8. Iubirea nu se descrie în grupul de prieteni din care faci parte.
9. Iubirea nu se termină când nu-ți răspunde la telefon.
10. Iubirea nu e comercială și nu e de vânzare.

Defapt, iubirea este:

1. Atunci când îi cumperi florile preferate în ziua dinaintea salariului.
2. Iubirea este puterea cu care treci peste problemele pe care le întâmpini alături de ea.
3. Iubești atunci când ești pregătit să spui nu pentru că așa vrea ea.
4. Iubești atunci când stai o oră în pat, cu ochii ațintiți pe tavan și te gândești la ea.
5. Iubești atunci când plângi pentru că ți-e dor.
6. Iubești când primești cadou un set de nasturi și îți dai seama că aveai chiar nevoie de ei.
7. Iubești atunci când, ieșit la masă în oraș ea spune „Băi, hai că plătim jumi-juma” și nici în ruptul capului nu te lasă să fii gentleman, deoarece „sunt o femeie independentă. Nu trebuie să mă prefac că îmi place să fiu scoasă în oraș Gândesc, muncesc, îmi permit să mănânc pe banii mei.”
8. Iubești atunci când ești pregătit să renunți la viciile, capriciile și visele tale.
9. Iubești atunci când ierți. (De 2, 3 ori. De câte ori este nevoie)
10. Iubești atunci când știi doar tu și ea că dragostea e pentru suflet, nu pentru ceilalți.

Când am hotărât să mă nasc

Când am hotărât să mă nasc, nu știam ce înseamnă cu adevărat să trăiești. Îmi spuseseră cineva, că viața este o luptă. Nu am înțeles ce înseamnă pentru că nu știam ce înseamnă „luptă”. Mai târziu am aflat. Am înțeles că prin „luptă” poți să te referi la o acțiune pe care o întreprinzi cu ceilalți sau cu tine. 

...

Când am hotărât să vorbesc, nu știam cât de importante sunt cuvintele. Nu știam că sunt cuvinte care pot rănă (mai rău decât acțiunile fizice). Dar am aflat mai apoi, că sunt și cuvinte care vindecă. Acele frumoase noțiuni care trezesc în sufletele noastre mici fioruri de fericire și de siguranță.

...

Timpul a trecut și am hotărât că este timpul să învăț. Am auzit că voi învăța să scriu. Mereu am simțit o atracție către paginile albe și către stilouri. Știam că trebuie să le folosesc cu un scop, dar nu știam exact care este acel scop. Îmi amintesc și astăzi când, la sfârșitul primului an de școală, am început să scriu singur o poveste pentru că știam toate literele din alfabet și pentru că știam când începe un cuvânt și când se termină. Știam chiar și ordinea cuvintelor în propoziție. Eram pregătit să scriu.

...

Mai târziu, am aflat că în viață mai există ceva după care toată lumea fuge. Ceva care te face să fii împlinit și fericit, calm și realizat. Ceva care necesită multă agitație, e nevoie de multe lacrimi și mult suspin. E ceva care nu prea are sens în logica universului. Un cumul de sentimente contradictorii care, totuși, ne place. Acel sentiment care ne învață să creștem și ne ajută să ne maturizăm. Am tot tras de timp să nu-i rostesc numele pentru că astăzi, toți îl pronunță și nu-l pot defini.

...

Când m-am făcut băiat mare, am descoperit că, fiind deja pregătit de orice, pot să fac mai multe și mai mult înseamnă mai bine. Am început să îmi folosesc cele două mâini, picioarele pentru a mă deplasa în toate direcțiile, creierul pentru a folosi toate noțiunile pe care le știu și inima pentru a trăi.

Un singur lucru nu l-am descoperit încă. Unde duc toate drumurile? Încotro și de ce? Și poate că nici nu vreau să știu. Poate că dacă aș ști nu aș mai fi fericit și sigur nu aș mai fi curios.

...

Și pentru că am vorbit despre cuvintele și sensul lor în această postare, aș vrea să știu care este cuvântul vostru preferat și de ce.

Tarot - marketing ieftin pentru oameni slabi

În urmă cu câteva zile, plictisindu-mă, m-am gândit să văd ce se mai întâmplă pe internet. Căutând eu diferite lucruri, citind diferite blog-uri sau articole, la un moment dat, am văzut o reclamă care suna cam așa:
„Clarvăzătoarea Mioara îți ghicește trecutul. prezentul apropiat și viitorul, GRATUIT”. Așa cum curiozitatea a omorât pisica, iar prin venele mele circulă sânge de viitor jurnalist, am hotărât să dau click. Am „extras” trei cărți de tarot și apoi am introdus adresa mea de mail. După ce am făcut asta, nerăbdător din cale afară am așteptat mail-ul care urma să îmi lumineze viitorul.
Dimineață, când m-am trezit, mail-ul mă aștepta în căsuța de inbox. Am să copiez aici o parte din mail:
„Astazi m-am decis sa iti fac o interpretare astrologica speciala! Pentru ca te-ai nascut sub semnul Rac si stiu ca se prevad evenimente astrale importante pentru acest semn, am vrut sa vad cum te va afecta pe tine aceasta miscare a planetelor pe cer.

Draga alexandru, in viata fugim cu totii dupa doua lucruri: IUBIREA si implinirea profesionala. Vad ca esti o persoana tare ambitioasa, multumita semnului sub care te-ai nascut. Vad in tine foarte mult potential si multe sanse de reusita.

Pentru tine, evenimentul astral de care iti vorbeam mai devreme se rasfrange in special in casa iubirii si a familiei. Acest eveniment are legatura cu o datorie karmica in iubire, ceva ce trebuia sa duci la capat intr-o viata anterioara dar, din oarecare motive, nu a fost implinit. Iata despre ce e vorba.

[...]

Eu pot sa te ajut, alexandru! Lasa-ma sa fac asta, pentru a-ti indeplini destinul amoros. Suna-ma la 090*.***.**** si lasa-ma sa iti arat ce poate face talentul meu de clarvazatoare pentru tine. ”

Bun. Hai să vedem cu ce a reușit să mă lumineze această doamnă:

1. Am aflat că m-am născut sub semnul racului. - Incredibil, dacă vreți să mă credeți. eu nu știam până acum ce zodie am.

2. Am aflat că fug după două lucruri: iubire și împlinire profesională. Ok, asta chiar m-a făcut să-mi dau seama care este scopul meu. Motivul pentru care eu fac toate lucrurile. E bine de știut că fug după ele și nu de ele.

3.Sunt o persoană ambițioasă, am potențial și multe șanse de reușită. Păi, ambițios sunt pentru că vreau să fac ceva cu viața mea; potențial și șanse de reușită?? În traducere liberă, norocul ți-l faci cu mâna ta. Am înțeles asta dinainte să fiu „luminat”. Dacă nu muncești, nu exiști.

4. O viață anterioară ?!?!? Ok, de un lucru sunt sigur: Este prima mea viață și ultima. Cât despre karma... iar vorbește despre iubire??

5. Partea cea mai interesantă e că trebuie să sun. Yey, chiar nu știam cum să fac cost suplimentar la telefon. Am uitat să scriu că tariful e 1,5 euro pe minut. Asta chiar e o șansă unică în viață.

Sunt mult mai liniștit acum de când am aflat adevărul despre viața mea. Unele lucruri chiar m-au făcut să văd altfel lumea, acum sunt atent la păsări, la oameni, la semnele de circulație. Mă trezesc mai plin de viață și mai fericit. Nu mă mai enervez din nimic și nici nu mă mai supără nimic. Îmi îndrept energiile către șanșă și iubire....

Da, Tot ceea ce e scris în mail-ul mai sus copiat, sunt lucruri general valabile pentru oricine. Dacă aș schimba numele acolo (și aș scrie totuși inițiala cu literă mare, măcar pentru puțin respect) sunt convins că vi se potrivește tuturor mesajul.

În altă ordine de idei, cam așa arată o tehnică de marketing ușoară. O metodă simplă de a face bani de acasă, de la cumpărături, din vacanță ori când stai la rând să plătești vreo factură.

P.S. Am barat nr de telefon și numele persoanei, pentru că așa mi se pare etic.

Mi-e greu sufletul ca o haină murdară

Scriu de obicei noaptea. Undeva după ora 00. Nu știu de ce, dar tot noaptea îmi place să învăț și să citesc. Noaptea îmi place să mă gândesc la tot felul de lucruri și noaptea îmi imaginez diferite povești de viață. Viața mea, viața altora.

Simt că mi-i sufletul plin și inima încărcată de frici și emoții. Mi-e greu sufletul ca o haină murdară și mi-e încărcată inima ca o carte plină de praf.

Ieri, mă jucam cu o minge în fața blocului. Era tot ce aveam nevoie. Azi, nu-mi mai încap gândurile în cap. Ieri mă bucuram de o ciocolată și împărțeam atent fiecare pătrățică (voiam să nu se termine niciodată), astăzi mănânc o ciocolată pentru că mă plictisesc.

Mi-s ochii obosiți și fruntea mi-e ridată. 

Aș vrea să am o conversație cu ochii mei. Au văzut atâtea... sunt martori la tot ceea ce există în jurul meu și observă și ceea ce eu nu văd. I-aș întreba ce le-a plăcut lor cel mai mult să vadă și ce îi deranjează cel mai mult la mine. Fruntea mi-e plină de griji, se revarsă în pori obosiți fiecare zi ce trece. Fiecare problemă se cuibărește liniștită lângă celelalte și se construiesc astfel circumvoluțiuni eterne.

Mi-s mâinile lungi și grele, iar buzele mă dor. Mă dor buzele de săruturile care nu sunt. Mi-e dor de pielea Ei și de mirosul părului proaspăt spălat. Mi-e dor de culoarea tenului și de șoaptele târzii.

Azi nu mai iubesc, nici ieri nu am făcut-o. 

Poemul meu care a întârziat la cină

Timpul se împletește cu viața și supraviețuiește.

Viața se împletește cu zilele și își urmează cursul.

Zilele se împletesc cu anii și se prelungesc pe lângă tălpile noastre.

Anii se împletesc cu visele și se amestecă în resturi de mâncare.

Visele au propria logică. Sunt independente și libere.

Eu îmi înnod cravata în jurul gâtului și îmi așez atent batista de la buzunarul sacoului.

Cu părul aranjat, barba tunsă și zâmbetul desenat discret

Pornesc spre răsărit.

Nu-mi permit să mă reîntâlnesc cu ea decât așa.

Trebuie să vadă că am crescut și că sunt responsabil.

Asta i-am promis când ne-am văzut ultima dată.

Despre soare, nu mai vorbesc,

Cuvintele se încrucisează în scrabble-uri,

Integrame, intersecții și limbile bețivilor de la ora 8.

Sonoritatea vântului aduce muzica și desenează pe pielea mea

Mici fioruri de frig.

Poemul meu care a întârziat la cină,

îmi cântă la vioară încet.

Vinul suspină în pahar.

Barba nu te face bărbat, dar te face pe tine

Am hotărât să scriu această postare din două motive:

1. Am barbă de trei ani și m-am obișnuit cu ea.

2. Barba nu mă face mai bărbat, dar mă face pe mine.

Cei care mă cunosc, deja s-au obișnuit cu mine așa. Să renunț la barbă este o alegere dificilă, pe care trebuie să o fac din considerente sociale.

Poveste:

Totul a început în anul 2012 când, intrat în prima sesiune, am cam uitat să mă bărbieresc. Timpul a trecut, barba a crescut și m-am obișnuit cu ea. Am început să am grijă, să o aranjez și să-mi formez o înfățișare care să mă definească așa. Și mai mult de atât, mă ajuta să mai adaug încă 2, 3 ani pe chipul meu. Unii (cei care au peste 40 de ani) nu sunt foarte comozi cu adăugarea acestor ani, dar noi, cei tineri, da.

Acum, când am hotărât să o iau de la început, am descoperit că barba mă „deranjează”. Fără ea aș putea să lucrez într-un domeniu în care întâlnirile față în față sunt esențiale. Motiv pentru care am început acest proces. 

Trist sau nu, cred că mă voi obișnui cu timpul, dar acum, e ca și cum cineva te-ar obliga să te razi în cap și să-ți desenezi pe ceafă un X roșu. Cam așa mă simt eu.

Mai mult de atât, trebuie să fac și investiții într-un aftershave bun, lame ascuțite și aloe vera (nu irită fața după bărbierire).

Alex cel fără de barbă vă salută.

Ce face soarele când nu e cu noi?

După cum am spus și zilele trecute, anul 2015 trebuie să fie mai bun decât anul 2014. Acesta este motivul pentru care, vă rog, ca după ce veți citi rândurile care urmează, să îmi lăsați un comentariu în care să îmi spuneți cum vi se pare un început de carte care să sune cam așa:

„Soarele, la fel ca în fiecare dimineață, răsare la ora stabilită, 05:40. Niciun minut mai repede, niciun minut mai târziu. Apoi, liniștit, își întinde razele peste orașe, așa cum s-ar întinde după o noapte de somn și ar fi amorțit. Tot la fel ca în fiecare zi, la ora 14:03 un nor alb se apropie de soare până îl acoperă și stă acolo fix 16 minute. În acest răstimp, soarele, are timp să-și aprindă o țigară, să tragă cu poftă un fum și apoi să-și spele tălpile fierbinți în oceanele curate. Lucrurile revin apoi la făgașul lor normal și soarele își continuă treaba până la ora 20:16 când se retrage la somn. Sau cel puțin așa credem noi. Poate că îi place să petreacă seara, sau preferă să piardă timpul în fața unor filme despre alți sori din alte constelații, ori citește o carte și bea un ceai negru cu lapte și își acoperă trupul cu o pătură subțire. Cine știe, poate e căsătorit, ori e văduv, sau poate soarele e defapt o domnișoară frumoasă care își ascunde chipul în spatele unui balon de foc pentru că a fost cândva blestemată de zeul Kandah[1] și nu poate să destăinuie nimănui misterul. Niciodată nu vom ști ce face soarele cu adevărat dintr-un singur motiv. Nici el nu știe ce facem noi atunci când lipsește el. Și noi nu-i povestim. Poate ar trebui să încercăm să purtăm un dialog cu el. S-ar bucura. Cred.”

---

[1] Kandah – în mitologia Sardiniană a fost zeul vieții. Acesta obișnuia să se îndrăgostească de cele mai frumoase muritoare. Fiind nu de o frumusețe orbitoare, de regulă era refuzat, motiv pentru care, ca pedeapsă, alegea să le blesteme.

Mă numesc Alex

Nu am mai scris de mult. Nu pentru că nu am vrut, ci pentru că nu am putut. Nu din cauza lipsei de timp (care într-adevăr a existat) ci din cauza faptului că mintea mea nu mai putea reda nicio trăire. Nicio emoție nu o mai puteam transcrie pe hârtie. Am încercat și am renunțat. Am vrut să scriu și m-am răzgândit. M-am întrebat de ce mai țin blog-ul deschis. Care mai este rostul lui? Am avut o inițiativă de a-mi închide blog-urile, dar m-am oprit. Speram că voi mai scrie.

Și iată-mă din nou aici. În fața paginii albe pe care așez cu răbdare cuvintele care se năpustesc în mintea mea repede și fără răbdare. Da, trebuie să mă concentrez pentru că acum, la fel ca înainte, pot să scriu.

Poate că unii dintre voi veți crede că exagerez, sau nu înțelegeți ce vreau să spun. Ideea stă în felul următor: Sunt momente în viață în care facem alegerile nu cele mai bune și din dorința de a deveni independenți pe toate planurile (asta spun din experiență personală), renunțăm la ceea ce suntem cu adevărat. Renunțăm la tot ce am lucrat până atunci și trăim cu speranța că va fi mai bine cândva, dar nu dorim să mai facem nicio modificare.

Poate că sfărșitul anului 2014 și avântul cu care a început anul 2015 m-au făcut să realizez că defapt „alex nu e simplu”. Totul pornește de la dorința de a face ce-mi place. Asta este cel mai important. Și spun acum, când am experiența a aproape 6 luni de muncă într-un domeniu care nu mă definea. Un domeniu în care nu puteam să-mi folosesc creativitatea, imaginația și cunoștințele pe care le acumulasem. Ajunsesem să fac greșeli la care nu mă așteptam, vorbeam ca o persoană diferită, gândeam ca un alt om și mă confruntam cu o oboseală care nu mă reprezenta. Mă transformam ușor în persoana de care fugeam. Deveneam acel bărbat care se trezea în fiecare dimineață la ora 7, fugea la serviciu și apoi aștepta să se întoarcă acasă pentru a dormi. Weekend-urile însemnau relaxare și fuga de oameni. Nu-mi doream să mai văd niciun chip necunoscut, nu mai suportam aglomerația și transportul în comun. Nu mai voiam să vorbesc despre mine, despre literatură, artă, filme, teatru sau viață. Nu mai eram în stare să citesc niciun paragraf dintr-o carte pentru că eram obosit. Nu mai găseam nimic interesant în scris și nici nu mai puteam să scriu. Eram NO MAN-ul de care am fugit toată viața. Singurele plăceri erau cafeaua de dimineață (luată de la un automat) și pauzele de la serviciu.

Schimbarea se face scurt și rapid.

Apoi am realizat că ăsta nu sunt eu și dacă mai continui așa, așa voi rămâne. Mi-am pus ordine în minte, mi-am rearanjat prioritățile și am luat hotărârea. 

Acum nu lucrez, nu pot să spun că sunt fericit, dar am posibilitatea să mă întorc la mine. Pot acum să mă redescopăr și acum îmi doresc să lucrez într-un domeniu care să mă reprezinte și pe care să-l pot reprezenta și eu cu mândrie. 

Așa cum se obișnuiește, la miezul nopții (vorbesc aici la trecerea dintre ani) mi-am pus trei dorințe și mi-am setat motto-ul după care mă voi ghida de-a lungul acestui an CEA MAI IMPORTANTĂ PERSOANĂ DIN VIAȚA MEA, SUNT EU. Puțin cam egocentristic, ar zice unii, dar eu spun că, egocentristic sau nu, acesta este adevărul. Trebuie să realizăm că tot ce facem, facem pentru noi, chiar și atunci când oferim ceva unui sărac, tot pentru noi oferim și dacă renunțăm la adevăratele noastre vise, riscăm să nu ne îndeplinim scopul pentru care existăm în această formă.

Da, vă îndemn să vă bucurați de viață așa cum vă place vouă. Dacă pentru tine viața înseamnă să petreci, petrece! Dacă tu vrei să citești, citește! Dacă îți place să scrii, scrie și nimeni nu se va supăra. Ești fericit atunci când te simți bine și trăiești atunci când nu ești obosit după o zi de muncă.

Mă numesc Alex.