sâmbătă, 7 februarie 2015

Când am hotărât să mă nasc

Când am hotărât să mă nasc, nu știam ce înseamnă cu adevărat să trăiești. Îmi spuseseră cineva, că viața este o luptă. Nu am înțeles ce înseamnă pentru că nu știam ce înseamnă „luptă”. Mai târziu am aflat. Am înțeles că prin „luptă” poți să te referi la o acțiune pe care o întreprinzi cu ceilalți sau cu tine. 
...
Când am hotărât să vorbesc, nu știam cât de importante sunt cuvintele. Nu știam că sunt cuvinte care pot rănă (mai rău decât acțiunile fizice). Dar am aflat mai apoi, că sunt și cuvinte care vindecă. Acele frumoase noțiuni care trezesc în sufletele noastre mici fioruri de fericire și de siguranță.
...
Timpul a trecut și am hotărât că este timpul să învăț. Am auzit că voi învăța să scriu. Mereu am simțit o atracție către paginile albe și către stilouri. Știam că trebuie să le folosesc cu un scop, dar nu știam exact care este acel scop. Îmi amintesc și astăzi când, la sfârșitul primului an de școală, am început să scriu singur o poveste pentru că știam toate literele din alfabet și pentru că știam când începe un cuvânt și când se termină. Știam chiar și ordinea cuvintelor în propoziție. Eram pregătit să scriu.
...
Mai târziu, am aflat că în viață mai există ceva după care toată lumea fuge. Ceva care te face să fii împlinit și fericit, calm și realizat. Ceva care necesită multă agitație, e nevoie de multe lacrimi și mult suspin. E ceva care nu prea are sens în logica universului. Un cumul de sentimente contradictorii care, totuși, ne place. Acel sentiment care ne învață să creștem și ne ajută să ne maturizăm. Am tot tras de timp să nu-i rostesc numele pentru că astăzi, toți îl pronunță și nu-l pot defini.
...
Când m-am făcut băiat mare, am descoperit că, fiind deja pregătit de orice, pot să fac mai multe și mai mult înseamnă mai bine. Am început să îmi folosesc cele două mâini, picioarele pentru a mă deplasa în toate direcțiile, creierul pentru a folosi toate noțiunile pe care le știu și inima pentru a trăi.
Un singur lucru nu l-am descoperit încă. Unde duc toate drumurile? Încotro și de ce? Și poate că nici nu vreau să știu. Poate că dacă aș ști nu aș mai fi fericit și sigur nu aș mai fi curios.
...
Și pentru că am vorbit despre cuvintele și sensul lor în această postare, aș vrea să știu care este cuvântul vostru preferat și de ce.


3 comentarii:

  1. În momentul acesta cuvântul "preferat" sau mai bine zis, cuvântul ce mi-a trecut prin minte dar la care mă gândesc zi de zi este.. Este Bucureşti. De ce? Acolo îmi doresc să studiez, acolo există o parte frumoasă din mine, acolo îmi doresc să trăiesc. E frumos Bucureștiul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă e frumos? E minunat! Dar e greu să faci orice. E greu, dar frumos. Şi încă ceva: ai nevoie de foarte multă răbdare.

      Ștergere
  2. Mulțumesc! La ce anume te referi când spui ”e greu” ? P.S. Sper că nu te supăr cu întrebările mele.

    RăspundețiȘtergere