Mi-e greu sufletul ca o haină murdară

Scriu de obicei noaptea. Undeva după ora 00. Nu știu de ce, dar tot noaptea îmi place să învăț și să citesc. Noaptea îmi place să mă gândesc la tot felul de lucruri și noaptea îmi imaginez diferite povești de viață. Viața mea, viața altora.

Simt că mi-i sufletul plin și inima încărcată de frici și emoții. Mi-e greu sufletul ca o haină murdară și mi-e încărcată inima ca o carte plină de praf.

Ieri, mă jucam cu o minge în fața blocului. Era tot ce aveam nevoie. Azi, nu-mi mai încap gândurile în cap. Ieri mă bucuram de o ciocolată și împărțeam atent fiecare pătrățică (voiam să nu se termine niciodată), astăzi mănânc o ciocolată pentru că mă plictisesc.

Mi-s ochii obosiți și fruntea mi-e ridată. 

Aș vrea să am o conversație cu ochii mei. Au văzut atâtea... sunt martori la tot ceea ce există în jurul meu și observă și ceea ce eu nu văd. I-aș întreba ce le-a plăcut lor cel mai mult să vadă și ce îi deranjează cel mai mult la mine. Fruntea mi-e plină de griji, se revarsă în pori obosiți fiecare zi ce trece. Fiecare problemă se cuibărește liniștită lângă celelalte și se construiesc astfel circumvoluțiuni eterne.

Mi-s mâinile lungi și grele, iar buzele mă dor. Mă dor buzele de săruturile care nu sunt. Mi-e dor de pielea Ei și de mirosul părului proaspăt spălat. Mi-e dor de culoarea tenului și de șoaptele târzii.

Azi nu mai iubesc, nici ieri nu am făcut-o. 

Poemul meu care a întârziat la cină

Timpul se împletește cu viața și supraviețuiește.

Viața se împletește cu zilele și își urmează cursul.

Zilele se împletesc cu anii și se prelungesc pe lângă tălpile noastre.

Anii se împletesc cu visele și se amestecă în resturi de mâncare.

Visele au propria logică. Sunt independente și libere.

Eu îmi înnod cravata în jurul gâtului și îmi așez atent batista de la buzunarul sacoului.

Cu părul aranjat, barba tunsă și zâmbetul desenat discret

Pornesc spre răsărit.

Nu-mi permit să mă reîntâlnesc cu ea decât așa.

Trebuie să vadă că am crescut și că sunt responsabil.

Asta i-am promis când ne-am văzut ultima dată.

Despre soare, nu mai vorbesc,

Cuvintele se încrucisează în scrabble-uri,

Integrame, intersecții și limbile bețivilor de la ora 8.

Sonoritatea vântului aduce muzica și desenează pe pielea mea

Mici fioruri de frig.

Poemul meu care a întârziat la cină,

îmi cântă la vioară încet.

Vinul suspină în pahar.