Review

Hristos a înviat! Iată că a trecut și Paștele. Aproape a trecut și vacanța și noi suntem mai obosiți decât eram când am intrat în vacanță. Acest moment de respiro, nu face nimic altceva decât să ne dea peste cap tot programul. Mese neregulate, trezitul dimineața este mult mai târziu decât în mod normal, nopțile devin albe și alcoolul la îndemâna oricui. Toate acestea ne obosesc incredibil, dar asta e vacanța și de aia ne bucurăm de ea.

Ultima dată am scris înainte să merg la mare. Am vrut să vă scriu de acolo, dar nu am avut wireless, asta înseamnă că am cărat degeaba laptopul. Cele trei zile au trecut repede, mă uit acum în urmă și nu-mi vine să cred că deja a trecut mai mult de o săptămână de când m-am întors. Marea e la fel de tânără cum era și acum 2 ani. Se bucură dimineața de răsărit și noaptea de apus. Ne îmbie cu valurile și scoicile ce le lasă pe nisip. Ele sunt cadoul mării pentru noi.

Timpul a trecut și uite că aseară m-am întors de la cabană. Ne-am făcut tradiție deja, ca în fiecare an de Revelion, Paști și vara când asfaltul e prea fierbinte, să fugim la munte, într-un sat de lângă oraș unde semnal la telefon nu este, de internet nici nu mai vorbim și singura modalitate de a vorbi este live. Satul Molid deja ne este familiar. Mergem de vreo 5 ani acolo și am luat la rând toate cabanele. Ne adunăm cât de mulți putem și ne bucurăm trei zile de liniște. Hai să nu-i zicem chiar liniște pentru că muzica este deschisă non stop, grătarul sfârâie la amiază, sticlele se golesc continuu și valuri de râsete se aud peste tot. Cabana, cel mai frumos loc de distrat. Știi că ești doar tu cu prietenii tăi și că te poți manifesta așa cum îți place ție, fără ca cineva să se supere sau să te judece.

Vă propun să urmăriți un documentar făcut de americani. A fost filmat în 2001, la metroul din Piața Victoriei, unde un grup de copii aurolaci își prezintă viața. E mai mult decât emoționant, e real și adevărat. Children underground se cheamă și mi-a fost și mie recomandat. Enjoy!