Relație

Ce-ar fi dacă nu ne-am mai preface că suntem fericiți? Hai să nu ne mai batem cu pumnii în piept și să spunem că iubim, când știm bine că nu e așa. Cred că merităm să fim sinceri față de noi. Dacă nici cu noi nu suntem sinceri, atunci nu putem să cerem să fim respectați de ceilalți.

Mulți sunt aceia care iau decizii pripite în momente proaste. Îi știți și voi pe cei care atunci când sunt supărați încep să-și facă bagajul și plecă unde văd cu ochii. Sunt atunci eroii care lipsesc din viața lor. Sunt prințesele care fug spre prințul salvator.

Dar nu au curaj și se întorc. Pretind că nimic nu s-a întămplat și vor să reia totul de unde a rămas ultima dată. Și așa de frumos îți zâmbesc a doua oară. Ai impresia că au ieșit de la spovedit și spălați de păcate pot să o ia de la capăt până la următoarea spovedanie.

Și ar vine acel moment în care pleacă „pentru totdeauna” și promite că de data asta nu se mai întoarce. Iar tu, dacă ești fraier/ă iei de bune toate ce le auzi și te pregătești de final. Dar nu ești, că nu se întâmplă prima dată asta și încui ușa și n-o mai deschizi.

Așa ești tu, ți-ai promis că nu dai înapoi și te ții de cuvânt. Chiar dacă pe tine te doare mai mult decât pe celălalt, îți menții principiul din orgoliu. Și tot din orgoliu nu lași loc niciunei lacrime să curgă, deși în sufletul tău lacuri se scurg spre nicăieri. Dar nu știe nimeni și e bine. Ai reușit și de data asta să salvezi aparențele. Bravo!