Nici cerșafurile nu te mai suportă. Arcurile patului ies încet și se bucură de puțin aer, perna îndoită respiră printre firele tale de păr și șosetele atârnă de scaun.
Știi ce e interesant? După singurătate nu trebuie să fugi. Ea vine mereu la tine. Te urmărește ziua, se ascunde pe după un tufiș, stă la masa de lângă tine în barul unde îți bei cafeaua și traversează pe celălalt trotuar când mergi acasă. Se amuză de toate conversațiile tale și mai stă la povești și cu singurătatea altor oameni.
Seara, după ora 22, de obicei, când te întorci acasă în camera ta și după ce te-ai schimbat, ea se apropie ca o femeie voluptoasă, îți face cu ochiul, mișcând din genele rimelate, te ia de un umăr și nu-ți mai dă drumu până dimineață.
Te îmbracă în diferite gânduri, îți umple buzunarele cu frică și când e binedispusă îți tapetează pereții cu pozele cunoscuților tăi și le desenează mustăți.
Azi e altfel. Azi am ajuns acasă și pe la aceeași oră așteptam să vină din nou la mine. M-am obișnuit cu ea și deja nu-mi mai displace prezența ei. Dar nu vine. O aștept, deschid fereastra și ascult urletele câinilor După câteva minute mă așez în pat. Doar ticăitul ceasului de la mână mă mai îmbie. Nu vine în seara aceasta.
Mă trezesc dimineață transpirat. Am avut un coșmar și nu am dormit prea bine. Picăturile fierbinți îmi stropesc ușor trupul. Dimineața mă răsfață cu câteva arome de cafea și iasomie. Iese la aceeași oră din casă și merg pe același drum. Mă uit după tufiș nu e. Masa din spatele meu e goală și pe trotuar circulă doar oameni gri.
După câteva conversații, am aflat ce s-a întâmplat. Aseară singurătatea mea s-a întâlnit cu singurătatea ta și au ieșit la un ceai. Se înțeleg bine și cred că vor rămâne împreună. Cu noi ce se întâmplă? Două jumătăți fără singurătate ce pot face?
P.S. : Caut să cumpăr sau să închiriez singurătate. Detalii mai multe în privat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu