„[...]Se zice că duminica dimineață este bine să mergi la biserică. Dacă în celelalte șase zile, te ocupi de tot ceea ce înseamnă viața raportată la cotidian și societate, duminică dimineața trebuie să te ocupi de suflet. Cu toții îl avem, fie că vrem sau nu să acceptăm. Există acolo o energie care ne ține în viață. Ne oferă șansa să fim raționali, să gândim și să iubim. Unii dintre noi se ghidează după sentimente, alții după emoții. Ne place să credem că suntem diferiți și că nu ne încadrăm în tiparele pe care ni le propune psihologia. Să zicem că avem dreptate, oarecum. Fiecare este stăpân pe individualitatea sa, dar în ceea ce privește personalitatea și sentimentele, suntem la fel. Pot foarte ușor să demonstrez asta prin simplul fapt că vă rog să vă gândiți la un număr de la 1 la 9. Numărul la care v-ați gândit este 7. Dacă răspunsul este adevărat, înseamnă că faceți parte din cei 80% care gândesc la fel, dacă nu, faceți parte din cei 20% care se abat de la tiparele propuse de psihologi.
Poate că nu toți ne gândim la asta
dimineața când ne trezim, dar Lana nu poate să nu se gândească. De aproape 20
de minute se aud bătăi în ușă și strigăte de amenințare. Sara și-a tras pătura
peste cap și și-a strâns trupușorul în sânul mamei sale. Ar fuma o țigară, dar
nu poate să o lase pe Sara singură acum. Speră să se plictisească destul de repede
Alecu să mai bată în ușă. Oricum, la un moment dat, tot va chema cineva
poliția.
Soarele își rărește razele. Azi le
ține pentru el. S-a gândit că puțină ploaie va mai calma atmosfera, care în
ultimile zile și-a cam făcut de cap, obligând locuitorii orașelor să se simtă
ca plăcintele în cuptor. O ploaie e binevenită oricând. Cel puțin așa zic
bătrânii. Sara a adormit iar și ușa de la intrare nu mai bubuie. Lana a
așezat-o frumos pe pernă și i-a oferit un sărut părintesc pe creștetul capului.
Era transpirată, plânsese și stătuse sub pătură. Dar transpirația ei mirosea
frumos. Cel puțin așa credea Lana.[...]”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu