Ce mă amuză oamenii! Se parfumează, își iau eșarfa cea nouă și ies din casă. Cu părul bine aranjat, hainele bine călcate și mersul hotărât se îndreaptă spre mașină, stația de autobuz, taxi ori metrou (dacă au așa ceva în oraș). Se așază lângă ceilalți necunoscuți, devenind ei înșiși niște necunoscuți. Zâmbesc pentru vânzătoarea de la magazin, vorbesc frumos cu portarul care le deschide ușa și mai oferă câte un sfat prietenesc tinerilor care nu au un limbaj frumos.
Toți suntem așa. Toți încercăm să ne afișăm perfecți în societate. Seara, când ajungem acasă, aruncăm hainele în coșul de rufe și facem un duș pentru a scăpa de tot praful, frigul și de transpirația pe care am adunat-o peste zi. Curați, ne așezăm în paturile noastre perfecte și îmbrățișăm laptopurile pe care le folosim cu încredere până noaptea târziu.
Adevărul e că dacă ne-am descoperi sufletul celorlalți am puți. I-am îndepărta pe restul de lângă noi. S-ar speria și ar avea coșmaruri nopți la rând. Sufletele noastre sunt prăfuite, miros a sudoare și pe la colțuri a apărut deja igrasia. Sunt necurățate de ani de zile și toți cei care le-au vizitat, au mai aruncat o pată de cerneală pe undeva, au mai lăsat o șosetă atârnată de un colț de scaun sau au uitat robinetul deschis la chiuveta de la baie până s-a făcut inundație. Sufletele noastre arată ca niște cocini și nu le putem spăla. Încă nu s-a inventat clorul pentru suflet. Nu există substanțe netoxice care să ne spele pe dinăuntru. Și singurii care știm defapt ce se petrece cu el (sufletul) suntem noi, proprietarii. Iar cu toate acestea, nu putem face nimic. Continuăm să ne splălăm cu gel de duș bun pe corp, ne aranjăm fiecare fir de păr și ne călcăm cămășile dimineața pentru că trebuie să fim frumoși. Asta o facem pentru noi și pentru ceilalți.
Vai de cel care nu-și curăță sufletul. Mi-e frică să-l deschid sau să mă gândesc măcar la cum arată. Dar mi-e mai frică de al meu. Nu l-am mai văzut de ceva timp. Nimeni nu l-a văzut. Sunt sigur că buruienile au crescut cât casa și soarele nu se mai vede de după lăstari. Dar cămașa mi-e curată, parfumul se asortează cu dimineața asta și „Bonjour mon cheri” Dau startul unei noi zile, la fel de frumoase și de aranjate, așa cum îmi place mie. Sufletul mai așteaptă curățenia. Până atunci e închis pentru renovare :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu