Mi-aș dori ca norii de pe cer să fie vată de zahăr și când ne e poftă de ceva dulce, să întindem mâna și să rupem o bucățică de nor.
Asta am gândit ieri, cânt eram cu câțiva prieteni pe o terasă din oraș. Așa am constatat că oricât de mult am crește, ceva din inocența copilăriei tot rămâne în noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu